Ceea ce se petrece acum în Ucraina reprezintă o tragedie care cu greu poate fi descrisă în cuvinte. Majoritatea dintre noi, de la oameni simpli la politicieni și diplomați, cu toții căutăm un răspuns logic: De ce? Pentru ce?. În acest context tulbure, mi-a atras atenția un eseu intitulat ,,How to read Vladimir Putin?” , publicat în urmă cu trei zile, în The Washington Post, sub semnătura lui Carlos Lozada. Autorul realizează o paralelă excelentă între felul în care Putin și-a clădit cariera politică, respectiv felul în care s-a dezvoltat personalitatea acestuia. Așadar, căderea zidului Berlinului îl găsește pe Putin la Dresda în Germania de Est, iar în toiul acelor zile în oraș aveau loc revolte populare. Pe măsură ce mulțimea de demonstranți se apropia de sediul în care se afla Putin, acesta, cere panicat suport militar de la Moscova, împotriva manifestanților pașnici. Dar surpriză, de la Moscova nu i-a răspuns nimeni. Este momentul în care Putin trăiește o mare dezamăgire și pe măsură ce URSS-ul se destramă, această dezamăgire devine din ce în ce mai profundă. Acest lucru conduce la frustrări intense în cazul lui Putin. Apoi, din alte analize independente se remarcă faptul că încă din timpul formării sale ca agent KGB, acesta a fost catalogat ca fiind impulsiv și cu un simț limitat în a aprecia riscurile, lucru confirmat și de alte situații specifice descrise în articol (vezi aici: https://www.washingtonpost.com/outlook/2022/03/03/putin-essays/ . De fapt, nu doar cele descrise în articol, ci mai ales comportamentul lui Putin din ultimii ani, și cu preponderență din ultimele zile, tinde să încline către ipoteza că acesta prezintă un profil psihologic caracterizat de un narcisism malign (vezi aici: https://adevarul.ro/news/societate/profilul-psihologic-facut-putin-celebrul-psihiatru-gabriel-diaconu-arata-narcisismul-malign-psihopatic-degenerativ-1_621bab155163ec42718a8461/index.html)
Acum, nu pot să nu observ câteva lucruri importante. În primul rând în ultimii ani societățile occidentale au ajuns să ,,glorifice narcisismul”. În acest context, narcisicii maligni au fost prezentați în media aproape într-o manieră admirativă, ca fiind persoane de succes, pe alocuri implicați în entertainment și politică, aceștia devenind repere valorice pentru mulți alți oameni. Însă în realitate lucrurile sunt departe de a fi așa (vezi aici: https://www.psychologytoday.com/us/blog/toxic-relationships/202103/know-the-kind-narcissist-youre-dealing-and-symptoms). În al doilea rând, putem afirma faptul că mulți oameni au fost păcăliți de acest comportament disimulat al narcisicului în societate, șarmul și puterea lui de persuasiune fiindu-i de un real folos în a accede în poziții de putere. Totodată, dacă acesta a avut și realizări profesionale, nu a mai fost perceput ca fiind o persoană lipsită de compasiune și empatie, în pofida evidențelor clare, ci dimpotrivă, statutul de ,,persoană publică” i-a făcut pe mulți oameni să fie mult mai îngăduitori și toleranți, față de comportamentele lui abuzive/patologice. Chiar și atunci când narcisicul malign distruge/distrugea vieți!
Toate bune și frumoase, până la momentul adevărului atunci când masca narcisicului malign cade și i se ivește la suprafață adevărata personalitate. Una impulsivă, lipsită de compasiune și empatie, manipulativă, egocentrică, dispus să calce peste cadavre pentru a-și atinge scopurile, toate acestea întărite de un Eu Hipertrofiat. Vă sună cunoscut? Mai mult decât atâta, problema care apare este acea că dacă are un insucces și gustă din ,,cupa eșecului”, atunci toate frustrările narcisicului malign se îndreaptă împotriva celor din jur, datorită unui fenomen care în psihopatologie este numit ,,lezarea narcisică”. În aceste condiții, este capabil să recurgă inclusiv la violență extremă pentru a-și atinge scopurile și/sau a-și menține imaginea de sine deformată.
Așadar, o parte din ceea ce se întâmplă în aceste zile, are la bază și lipsa de reacție rapidă, de fapt care durează de ani de zile, a lumii civilizate împotriva unor comportamente aflate la limita patologicului. Dar mai mult decât atât, trebuie să înțelegem faptul că narcisismul malign este o tulburare psihologică care trebuie tratată prin psihoterapie și/sau medicație, și în nici un caz nu ar trebui glorificată. În caz contrar, așa cum bine ne arată istoria, prețul plătit o să fie mare, mult prea mare din păcate!