Suferința umană este profund influențată de idiosincrazie. Mai exact, fiecare dintre noi poartă un mod propriu, intim și irepetabil de a gândi, de a simți și de a reacționa în fața lumii. Este felul nostru personal de a fi atins de viață, de a ne înțelege durerea și de a o așeza, cumva, în povestea noastră. Fiecare om trăiește suferința în felul său; nu există două suferințe identice. Chiar și atunci când vorbim despre aceeași tulburare de natură psihologică, de pildă tulburările de anxietate, descoperim că ele îmbracă forme diferite: la unii oameni se manifestă ca o neliniște și o frică de pierdere, la alții ca un perfecționism care generează oboseală și surmenaj. De-a lungul timpului, nu am întâlnit niciun om cu o tulburare de anxietate care să semene perfect cu altul. Simptomele pot fi asemănătoare, da, însă modul în care fiecare persoană se raportează la propria suferință este unic, fiind o expresie fidelă a istoriei sale de viață, a felului în care a învățat să-i facă față anxietății, să se raporteze la viață sau să spere.

În lucrul cu anxietatea severă am înțeles că, dincolo de simptome, există două direcții care se întrețes în cazul fiecărui om: idiosincrazia, adică unicitatea felului său de a trăi și a se raporta la realitate, precum și prezența unui Sindrom Neurotic General (SNG), acel fond comun de vulnerabilitate cognitivă și emoțională care generează emoții negative intense, în cazul unor persoane. Dacă primul aspect, care ține de unicitatea fiecăruia, este limpede și firesc, cel de-al doilea merită o privire mai adâncă. El descrie ceea ce ne leagă, de fapt, ca ființe umane: anxietatea, sensibilitatea, repetiția durerii. Cu toate acestea, atunci când emoțiile devin prea intense îi afectează viața persoanei în cazuă, este nevoie de o abordare diferită. Intervențiile psihologice cognitiv-comportamentale reduc semnificativ acest disconfort emoțional și inoculează speranța, sprijinind efortul constant al fiecăruia dintre clienți de a-și regăsi echilibrul emoțional.

Așadar, în anumite condiții, anxietatea, depresia, neuroticismul (o trăsătură de personalitate care predispune la stres) și anumite trăsături de personalitate mai accentuate (cum sunt cele din clusterul anxios C) pot apărea împreună și se pot influența reciproc. În astfel de cazuri, nu mai vorbim doar despre o singură problemă izolată, ci despre un fel de „tablou comun”, în care emoțiile, gândurile și reacțiile persoanei se combină și se întrețin una pe cealaltă. Toate aceste aspecte pot fi privite ca parte a acestui SNG, în care anxietatea, depresia, neuroticismul și anumite trăsături de personalitate se combină și se întrețin reciproc. SNG este responsabil și de reapariția depresiei și a anxietății, după ce acestea au fost tratate în prealabil (prin psihoterapie și/sau medicație). Această legătură strânsă dintre aceste procese psihologice dezadaptative indică faptul că este nevoie de o abordare psihoterapeutică mai complexă și personalizată, în funcție de particularitățile psihice și emoționale ale persoanei, fundamentată pe protocoale de intervenție validate științific.

Așadar, în psihoterapie nu este suficient să tratăm doar simptomele de suprafață, cum ar fi neliniștea, stările de anxietate sau tristețea, ci este important să înțelegem și mecanismele psihologice mai profunde care le mențin pe primele, cum ar fi perfecționismul rigid, inflexibilitatea cognitivă, comportamentele de evitare etc. Psihoterapia ar trebui, așadar, să fie personalizată și integrativă, adică să țină cont de întregul context al persoanei: de felul în care aceasta gândește, de felul în care simte și de felul în care reacționează în viața de zi cu zi. Atunci când tratamentul psihologic este adaptat la unicitatea fiecărui om și privește dificultățile sale ca părți interconectate ale unei experiențe mai mari, nerezumându-se doar la aplicarea repetată a unor tehnici/metode, rezultatele pot fi nu doar mai rapide, ci și durabile.

Dar, cu toate acestea, din păcate, prezența SNG face ca anumite tipuri de tratament psihologic standard să nu funcționeze. Asta se întâmplă pentru că persoanele care se confruntă cu această problemă prezintă o inflexibilitate cognitivă accentuată (gândesc în tipare foarte stricte, greu de flexibilizat), dublată de un perfecționism rigid, ceea ce duce la apariția unor niveluri foarte ridicate de anxietate. Din această perspectivă, neuroticismul (care duce la apariția emoțiilor negative intense, în situații normale de viață) apare ca un factor comun care leagă toate aceste procese dezadaptative între ele, cum ar fi perfecționismul rigid, anxietatea, gândurile de autoevaluare critică și sensibilitatea crescută la stres.

Când vorbim despre tratamentul acestui SNG, psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT) rămâne una dintre cele mai eficiente și utilizate forme de intervenție psihoterapeutică. Acest model include tehnici eficiente care pleacă de la restructurarea gândurilor negative, la modificarea comportamentelor dezadaptative și până la aplicarea unor metode moderne de acceptare, lucru care determină apariția unei flexibilități psihologice. Pe scurt, este o terapie complexă, care nu se rezumă doar la schimbarea modului de gândire, ci ajută persoana să se raporteze altfel la propriile emoții și reacții, contribuind la schimbări comportamentale durabile și benefice pentru pacient. Pentru a explica mai clar această abordare, Dr. Aaron Beck  a propus modelul cognitiv, care pornește de la ideea că emoțiile, comportamentele și starea noastră fiziologică (C – Consecințe) sunt influențate de modul în care interpretăm anumite situații (A – Eveniment activator), prin intermediul gândurilor automate negative (B – Convingeri/Gânduri). Prin tehnici specifice, psihoterapia CBT urmărește să identifice și să modifice aceste gânduri, atât pe cele de suprafață (gânduri automate negative), cât și pe cele de profunzime (semnificația acestora/nivel meta-cognitiv). În același timp, se lucrează și la modul în care persoana reacționează și își gestionează propriile emoțiile, astfel încât să reducă intensitatea reacțiilor negative și să dobândească un mai bun control asupra propriilor trăiri.

Aceste intervenții pot fi completate și cu tehnici care vizează acceptarea, rescrierea prin imagerie (Imagery Rescripting), flexibilitatea cognitivă, precum și intervențiile comportamentale. Acestă intervenție CBT se adresează unui singur tablou comun, adică SNG, și nu în mod individual fiecărui proces care îl compune. Acest lucru crește eficiența intervenției, scurtează considerabil timpul de tratament și contribuie la prevenirea recăderilor.

Rezultatul? Remisia simptomelor, o mai bună înțelegere de sine, o flexibilitate cognitivă crescută și, cel mai important, o reducere semnificativă a suferinței emoționale care însoțește aceste tulburări.

Referințe

Barlow, D. H., Curreri, A. J., & Woodard, L. S. (2021). Neuroticism and disorders of emotion: A new synthesis. Current Directions in Psychological Science, 30(5), 410–417. https://doi.org/10.1177/09637214211014772

Beck, A. T., Rush, A. J., Shaw, B. F., Emery, G., DeRubeis, R. J., & Hollon, S. D. (2024). Cognitive therapy of depression (2nd ed.). The Guilford Press.

Beck, A. T., Davis, D. D., & Freeman, A. (Eds.). (2015). Cognitive therapy of personality disorders (3rd ed.). The Guilford Press.

Beck, A. T., & Haigh, E. A. (2014). Advances in cognitive theory and therapy: The generic cognitive model. Annual Review of Clinical Psychology, 10(1), 1–24. https://doi.org/10.1146/annurev-clinpsy-032813-153734

Beck, J. S. (2011). Cognitive therapy for challenging problems: What to do when the basics don’t work. The Guilford Press.

David, D., & Szentagotai, A. (2006). Cognitions in cognitive-behavioral psychotherapies: Toward an integrative model. Clinical Psychology Review, 26(3), 284–298. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2005.09.003

Sauer-Zavala, S., Wilner, J. G., & Barlow, D. H. (2017). Addressing neuroticism in psychological treatment. Personality Disorders: Theory, Research, and Treatment, 8(3), 191–198. https://doi.org/10.1037/per0000198

Svitak, M., & Hofmann, S. G. (2024). A process-based approach to CBT: Understanding and changing the dynamics of psychological problems. Hogrefe.

Tyrer, P. (2015). Personality dysfunction is the cause of recurrent non-cognitive mental disorder: A testable hypothesis. Personality and Mental Health, 9(1), 1–7. https://doi.org/10.1002/pmh.1287

Tyrer, P., Tyrer, H., Johnson, T., & Yang, M. (2021). Thirty-year outcome of anxiety and depressive disorders and personality status: Comprehensive evaluation of mixed symptoms and the general neurotic syndrome in the follow-up of a randomised controlled trial. Psychological Medicine, 1–10. https://doi.org/10.1017/S0033291721000584