Candidatură Colegiul Psihologilor din România



Candidatură Colegiul Psihologilor din România

23 martie 2022     Adăugat de Cosmin Popa

Nu aș dori să încep textul acesta cu un truism, de genul: ,,după ce m-am gândit îndelung la posibilitatea de a candida, în cele din urmă m-am decis să fac acest lucru doar de dragul binelui general”, așadar nu voi opta pentru această abordare și drept urmare voi intra direct în ,,miezul problemei”. Observ, cu un oarecare regret, cum li se promit psihologilor, acum în prag de alegeri, totul felul de lucruri, precum că vor dispărea taxele, vor fi organizate cursuri gratuite, totul o să fie, ca să spun așa, numai ,,lapte și miere”. Sunt de acord că acele taxe pe care le plătim către colegiu sunt destul de ridicate mai ales pentru aceia dintre noi aflați la început de drum în profesie. De asemenea, în ipostaza în care nu există un program de supervizare serios, psihologul aflat la început de drum, nu prea poate fi ajutat, din păcate, în niciun fel. Dar dincolo de asta, la calitatea profesională a unora dintre cei care intră în profesie s-a gândit cineva? Credeți că este posibil ca oameni care nu au nimic de a face cu psihologia în general, darămite cu psihologia clinică să intre în profesie ,,fluierând”, doar pentru că au terminat o facultate și un master de profil? Așadar, preocuparea unora dintre colegii mei legată de soarta psihologilor este mai mult decât binevenită, dar oare acești colegi nu ar trebui să fie la fel de interesați și de soarta pacienților pe care aceștia îi vor evalua/consilia? Dincolo de orice, cred faptul că aceștia din urmă ar trebui să primeze din motive lesne de înțeles. Totodată, de-a lungul celor patru ani de mandat în care am fost membru în comitetul filialei și responsabil pentru psihologia clinică în filiala CPR Mureș, am întâlnit în cazul interviurilor de admitere în profesie psihologi foarte bine pregătiți, dar am întâlnit și cazuri (rare, este adevărat) în care cunoștințele bazale în psihologie lipseau aproape cu desăvârșire. Așadar, alături de alți colegi de-ai mei, cred cu tărie că am putea schimba unele lucruri la nivelul colegiului, în cazul în care aș obține un mandat în cadrul Comitetului Director al Comisiei aplicative de psihologie clinică din CPR. Din această ipostază, în scopul creșterii nivelului profesional al psihologilor clinicieni, aș elabora un proiect de modificare/ completare a normelor de supervizare și atestare prezente legate de specialitatea psihologie clinică, astfel:

  1. O parte din taxele anuale plătite de către psihologii clinicieni către CPR să fie folosite la încheierea unor contracte de colaborare dintre filialele teritoriale și Spitalele județene/municipale, în așa fel încât psihologii aflați în supervizare (din filiala respectivă) să reușească să-și efectueze o parte din supervizare într-un spital și astfel să aibă acces direct la pacienți.
  2. Perioada de practică petrecută în supervizarea din spital să fie de cel puțin șase luni și această practică să se considere parte a perioadei de supervizare.
  3. Adaptarea în funcție de condițiile/nevoile reale, existente în spitale/clinici, a unor ghiduri internaționale de bune practici în domeniul de activitate, pentru psihologii clinicieni.
  4. Separarea specialității psihologie clinică față de psihologia sănătății. Este nevoie de o separare atât conceptuală, cât și metodologică între cele două specialități. Nu putem compara un psiholog care lucrează în clinică, sau în cabinetul privat, cu pacienți cu patologii severe (psihiatrice, oncologice, etc.), cu un psiholog care lucrează/evaluează stări de distres, adaptare, etc.
  5. Oferirea de către colegiu a unui curs de formare anual, în care să fie prezentate noile protocoale internaționale de testare/evaluare/intervenție în domeniul psihologiei clinice.
  6. Perioada de supervizare să se încheie cu un examen teoretic și practic, ambele având loc în spital cu o comisie mixtă.

Toate aceste lucruri pot fi implementate printr-o bună comunicare și colaborare, într-o formă descentralizată cu spitalele/ clinicile județene/ municipale. Chiar dacă există intenție, este important ca aceasta să nu rămână în acest stadiu și să se facă demersuri concrete spre atingerea acestor obiective. Numai așa vom fi respectați ca profesie, deoarece în acest moment doar pretindem acest lucru, deși la nivel global/ general, lucrurile nu stau deloc așa…